Nicolae Iorga (1871–1940) a fost istoric, profesor, om politic, dramaturg și poet, unul dintre cei mai prolifici autori români. Evidențele bibliografice vorbesc despre peste o mie de volume și mii de articole, deci o operă cât o bibliotecă. Cum ai citi un asemenea om? Se poate, dacă începi cu textele potrivite și știi ce urmărești.
De la Botoșani la universitățile europene
Iorga s-a născut în 1871 la Botoșani, într-o familie de intelectuali. A făcut studiile la Iași, apoi a plecat la Leipzig, unde și-a luat doctoratul la douăzeci și doi de ani, și a studiat în Franța și Italia. La numai douăzeci și trei de ani era profesor la Universitatea din București. Cursurile lui erau frecventate de studenți din alte facultăți, pentru că vorbea liber, fără notițe, cu o memorie care i-a uimit pe contemporani.
Imaginea clasică a savantului retras între cărți nu i se potrivește. Cine a încercat să parcurgă lista lui de lucrări își dă seama repede că nu era vorba de o muncă ocazională, ci de un mod de viață: cercetare, predare, publicistică și politică în aceeași zi, an după an, fără pauze lungi. Un asemenea ritm nu se explică doar prin talent, ci prin disciplină zilnică. Iorga era un om activ, cu o energie neobișnuită: scria dimineața, ținea cursuri după-amiaza, seara conferențiar sau în ședințe. Ritmul acesta explică și numărul impresionant de pagini, o dovadă că perseverența poate da rezultate extraordinare, chiar dacă nu e întotdeauna comodă.
Ce a scris, de fapt, Nicolae Iorga?
Opera lui se împarte în mai multe zone, iar cine vrea să o înțeleagă trebuie să le privească separat:
- istorie generală și a românilor – sinteze ample, cum este Istoria românilor în zece volume;
- istoria Bizanțului și a Imperiului Otoman – de aici vine ideea de „Bizanț după Bizanț”, adică de continuare a tradiției bizantine în Țările Române;
- critică și istorie literară – cărți despre literatura română contemporană, scrise cu pasiune și cu polemici;
- teatru și poezie – piese istorice și versuri, mai puțin cunoscute decât studiile lui;
- memorii – O viață de om, așa cum a fost, cea mai ușor de citit dintre cărțile lui.
Pentru Iorga, istoria nu era o înșiruire de date, ci o poveste despre oameni și instituții, scrisă într-un limbaj viu. A insistat mereu pe documente: a publicat colecții de acte și cronici pe care alți cercetători le folosesc și astăzi. Un stil îngrijit, cu fraze bine lucrate, face parte din moștenirea lui, iar cine vrea să scrie corect în limba română poate învăța și din greșelile frecvente de limbă pe care le evită un autor atent.
Ce a clădit la Vălenii de Munte?
În 1908, Iorga a înființat la Vălenii de Munte, în județul Prahova, o universitate populară de vară. Veneau acolo profesori, învățători, preoți și oameni de rând, iar cursurile erau deschise tuturor. Ideea era simplă: cultura nu trebuie păstrată doar pentru cei din marile orașe. La Vălenii de Munte a funcționat și o tipografie, iar în casa lui de acolo funcționează astăzi un muzeu memorial, unde se păstrează cărți, manuscrise și obiecte personale.
A condus mai multe publicații și a fost una dintre figurile curentului sămănătorist, care punea în centru satul și tradiția. Acolo unde alții scriau doar despre țărani, el a încercat să-i aducă în fața unui public de carte. O vizită la o casă memorială ajută să vezi, la scară umană, cum arăta lumea acestor oameni.
De ce a rămas și un personaj controversat?
Iorga a fost activ în politică: a fost deputat, ministru și prim-ministru în 1931–1932. Ideile lui naționaliste, polemicile dure și unele luări de poziție i-au atras critici în timpul vieții și după. Istoricii de azi îl judecă nuanțat: recunosc valoarea științifică a operei, dar discută și limitele unor opinii politice. În noiembrie 1940 a fost răpit și ucis de un grup legionar, la Strejnic, lângă Ploiești, un sfârșit care a stârnit un șoc în toată țara.
Cum citești Iorga fără să te pierzi?
Începe cu textele scurte și ușor de urmărit, apoi treci la cele ample:
- memoriile, O viață de om, așa cum a fost – pentru vocea și personalitatea lui;
- variantele de istorie scrise pentru publicul larg – limbaj direct, fără aparat critic greoi;
- conferințe și articole mai scurte – pentru a vedea cum gândea pe un subiect anume;
- sintezele mari – abia după ce ai prins ritmul.
Citește cu creionul în mână și notează ideile care te surprind. Iorga se citește bine în porții mici, nu în maratoane.
Un alt sfat practic: caută edițiile moderne, cu note și indici. Textele scrise acum aproape o sută de ani au cuvinte ieșite din uz și trimiteri la persoane pe care cititorul de azi nu le mai știe. Un glosar bun face diferența dintre o lectură obositoare și una care te prinde. Dacă ai ocazia, pornește și într-o vizită la Vălenii de Munte: casa lui arată, mai bine decât orice rezumat, cât de mult a muncit într-o singură viață.