Plugușorul și Sorcova sunt cele două urări tradiționale de Anul Nou din România: prima este rostită de grupuri de flăcăi și copii care merg cu un plug mic și clopoței, a doua se spune cu o ramură de pom împodobită, atinsă ușor de umărul celui urat. Ambele sunt obiceiuri de Anul Nou legate de muncile câmpului și de dorința de belșug pentru anul care începe.
Ce este Plugușorul și cine îl spune?
Plugușorul este o urare lungă, în versuri, care povestește în ordine toate muncile agricole: scoaterea plugului, arăturile, semănatul, secerișul, măcinatul și coptul pâinii. Se rostește în ajunul Anului Nou, în noaptea de 31 decembrie, uneori și în seara de Sfântul Vasile, de 1 ianuarie. Grupul care îl spune, de obicei băieți și flăcăi, pornește de pe uliță în uliță, cu bice, clopoței, tobe și, în unele zone, cu un plug mic de lemn, împodobit cu panglici.
În Moldova, instrumentul care însoțește urarea este buhaiul, o putină acoperită cu o piele întinsă, prin al cărei centru trece un smoc de păr de cal. Frecat cu degetele umede, smocul scoate un sunet grav, care imită mugetul unui taur. Zgomotul puternic avea și un rost simbolic: alungarea spiritelor rele, ca anul nou să înceapă curat.
La final, plugușorul se încheie cu o formulă fixă, de felul „Și acum, la anul și la mulți ani!”. Gazda răsplătește cu colaci, nuci, mere, covrigi, dulciuri sau bani, iar tinerii merg mai departe, până când termină satul.
Cum arată Sorcova?
Sorcova este mai blândă și mai scurtă. Copiii, mai ales cei mici, merg dimineața devreme, în prima zi a anului, cu o ramură de pom (măr, păr, vișin, cireș) împodobită cu hârtie colorată sau cu flori artificiale, numită sorcovă. Cu ramura ating ușor spatele sau umărul gazdei și rostesc un text pe care majoritatea românilor îl știu din copilărie:
Sorcova, vesela, să trăiți, să îmbătrâniți, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandafir. Tare ca piatra, iute ca săgeata, tare ca fierul, tare ca oțelul. La anul și la mulți ani!
Forma tradițională a sorcovei era o ramură ruptă din pom la începutul lui decembrie și pusă în apă, în casă, ca să înflorească exact de Anul Nou. Dacă înflorea la timp, era semn de an bun. Obiceiul trăiește și azi, în unele familii, sub forma ramurilor de cireș puse în apă la început de iarnă.
De ce se leagă Anul Nou de munca agricolă?
Într-o societate în care aproape totul depindea de recoltă, începutul anului era momentul în care oamenii cereau, simbolic, hrană pentru ei și pentru animale. Fiecare dintre obiectele folosite în ritual are rostul lui:
- plugul reprezintă munca pământului și rodul viitor;
- bicele și clopoțeii alungă răul și anunță începutul;
- buhaiul imită puterea taurului, animalul de tracțiune;
- ramura de pom înflorită simbolizează viață și renaștere;
- colacul și nucile, primite drept daruri, sunt semne de belșug.
Mai mult decât distracție, aceste gesturi făceau parte dintr-un calendar al satului. În mod asemănător, sfârșitul anului agricol este marcat de sărbători pe care le găsești descrise în materialul despre Sânmedru și alte obiceiuri ale toamnei târzii.
Ce alte forme are urarea de Anul Nou?
Pe lângă Plugușor și Sorcova, în multe zone se mai întâlnesc:
- Capra (Țurca, Brezaia), un dans mascat în care un copil sau tânăr poartă un cap de capră din lemn, cu fălci care clămpăne;
- Ursul, un cortegiu cu oameni îmbrăcați în blană de urs, în nordul Moldovei și al Bucovinei;
- Jienii și Căiuții, cete mascate din Muntenia și Moldova;
- Semănatul, în care copiii aruncă boabe de grâu în casa gazdei, cu o urare de belșug.
Tradițional, aceste obiceiuri începeau după Crăciun și se încheiau în jurul datei de 6 ianuarie, de Bobotează. Astăzi, multe se văd mai ales la festivaluri de iarnă, unde cete din sate diferite se adună pe scenă, ca să arate costume, măști și dansuri.
Cum poți păstra aceste obiceiuri în familie?
Nu e nevoie de un plug adevărat sau de un buhai pentru a păstra tradiția. O familie poate începe cu un lucru mic: copiii învață Sorcova la grădiniță sau în clasă, iar în prima zi a anului merg la bunici cu o ramură de pom și spun urarea. Cine are curaj poate învăța și o variantă scurtă de Plugușor, în patru sau cinci strofe, de pe înregistrările făcute de ansambluri folclorice.
Festivalurile și concursurile de folclor sunt un alt loc bun de început. În ele se văd ceata, costumele și vocile tinerilor care duc obiceiul mai departe. Un exemplu este festivalul-concurs național dedicat noilor voci ale folclorului, unde copiii și tinerii urcă pe scenă cu repertoriu autentic.
Dacă mergi cu copiii să urezi vecinilor, câteva reguli simple ajută: sună la ușă într-o oră rezonabilă, spune urarea cât mai clar, nu intra în casă fără invitație și mulțumește pentru orice dar. Ca la toate obiceiurile, partea frumoasă nu stă în cât primești, ci în plăcerea de a-i face pe ceilalți să zâmbească.
