Colindatul este obiceiul prin care grupuri de copii, tineri sau bărbați merg din casă în casă în ajunul Crăciunului și cântă urări în versuri, numite colinde, pentru sănătatea și belșugul gazdelor. Colindatul de Crăciun se face seara și noaptea, după reguli păstrate din bătrâni, iar în 2013 colindatul bărbătesc din România a intrat în patrimoniul imaterial UNESCO.
Cine colindă și când?
Dimineața de 24 decembrie, numită Moș Ajun, aparține copiilor. Ei merg pe la case cu ghiozdane sau traiste, cu un băț în mână, și spun urarea scurtă „Bună dimineața la Moș Ajun!”. Gazdele le dau nuci, mere, covrigi sau colaci, iar astăzi dulciuri și bănuți. Este prima rundă de colinde și cea mai ușoară, fiindcă nu cere nici repetiții, nici costume.
Seara și noaptea, pe uliță ies cetele de colindători. O ceată, adică un grup organizat, are de obicei un conducător, numit vătaf sau stegar, cântăreți și, uneori, un instrumentist. În multe sate din Transilvania, Maramureș și nordul Moldovei, cetele de feciori se formează cu săptămâni înainte și învață împreună repertoriul. În alte locuri, colindă și fetele, și bărbații în vârstă, fiecare grup cu rostul lui în ceata satului.
Ce se cântă și ce înseamnă o colindă?
Cuvântul „colindă” vine, pe cale slavă, din latinescul „calendae”, adică prima zi a lunii. Asta arată că obiceiul își are o parte din rădăcini în sărbătorile de solstițiu de iarnă, mult mai vechi decât creștinismul, iar Biserica le-a îmbogățit cu povestea Nașterii lui Hristos.
Repertoriul se împarte în mai multe categorii, după destinatar:
- colinde religioase, care vorbesc despre nașterea lui Iisus, despre stea, magi și păstori;
- colinde de gospodar, în care gazda e lăudat pentru casa, copiii și grâul lui;
- colinde de fată mare și de flăcău, cu urări de căsătorie și de noroc la dragoste;
- colinde de copii, mai scurte și cu ritm simplu, ușor de ținut minte;
- colinde de stea, cântate cu steaua mare, făcută din hârtie colorată și învelită în fire de staniol.
Există și forme teatralizate, mai frecvente între Crăciun și Anul Nou, precum Irozii, Capra sau Ursul. Acestea combină cântecul cu mimica, dansul și costumul, și rămân specifice unor zone din Moldova și Bucovina.
Cum arată un colindat obișnuit, pas cu pas?
Ordinea este aproape aceeași în toate satele, chiar dacă detaliile variază.
- Ceata se oprește la poartă și cere voie să colinde, cu un strigăt sau cu un cântec scurt.
- Gazda iese, sau deschide ușa, și ascultă colinda în picioare, cu respect.
- După cântec, vătaful rostește urarea de sănătate: „Sculați, sculați, boieri mari, că vă vin colindători!” sau o formulă asemănătoare.
- Colindătorii sunt poftiți în casă, unde primesc mere, nuci, colaci, vin fiert sau țuică, uneori bani.
- Înainte de plecare, ceata mulțumește și urează „La mulți ani!”.
Din acest tipar au rămas multe obiceiuri: ușa nu se închide în fața colindătorilor, gazda nu îi lasă să plece cu mâna goală, iar o casă fără colindători în ajun e considerată o casă lipsită de bucurie.
Ce primesc colindătorii și de ce?
Darurile nu sunt simple recompense. Merele și nucile sunt simboluri ale rodului pământului, colacul reprezintă pâinea casei, iar vinul și țuica, binecuvântarea bucuriei. Banii au apărut mai târziu, când satul s-a monetarizat. În multe locuri, tinerii strângeau darurile pentru o masă comună, un bal sau pentru costumele următoarei ceți.
Colindatul era și un mod de a ține vie legătura dintre generații. Bătrânii cântau cu tinerii, copiii învățau urările din gura bunicilor, iar un colindător care greșea un cuvânt era corectat pe loc, fără supărare. Dacă te interesează sunetul acestui repertoriu, poți începe cu cercurile de copii și tineri care îl cântă azi, ca grupul vocal de folclor pentru copii de care am scris pe site.
Cum s-a păstrat obiceiul la oraș?
În orașe, colindatul s-a mutat în blocuri, în biserici, la școală și pe scene. Cete de adulți și de copii merg la vecini, în spitale și în centre de bătrâni, cu colinde învățate din repertoriul tradițional sau din culegerile publicate în ultimele decenii. Pentru solist sau grup, instrumentele rămân mai ales vioara, acordeonul și, în unele zone, cobza sau fluierul. Povestea lor de la început până azi se vede în textul despre evoluția instrumentelor muzicale tradiționale.
Dacă vrei să colinzi cu familia, merită să pregătești din timp câteva lucruri simple: două sau trei colinde bine învățate, un text scurt de urare, un coș pentru daruri și un loc de oprire stabilit dinainte, ca să nu deranjezi vecinii târziu. Un colindător politicos își cere voie, nu insistă și mulțumește oricât ar primi.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre colindă și cântec de Crăciun?
Colinda este un text tradițional, transmis oral și cântat în cadrul obiceiului, la ușa gazdei. Un cântec de Crăciun poate fi compus recent și ascultat oriunde, fără să facă parte dintr-un ritual de casă în casă.
De la ce vârstă pot colinda copiii?
Copiii pot colinda de la 4–5 ani, cu o colindă scurtă, însoțiți de un adult. La Moș Ajun, majoritatea colindelor sunt versuri de câteva rânduri, ușor de învățat.
Se colindă doar în ajun?
Nu. Colindatul începe în ajun și continuă în primele zile ale sărbătorii, în unele zone chiar până la Bobotează, cu repertoriu diferit de la o etapă la alta.
