Mărțișorul este un obiect mic, legat de un șnur împletit din două fire, unul alb și unul roșu, care se oferă pe 1 martie pentru noroc, sănătate și început bun de primăvară. Tradiția mărțișorului e foarte veche în spațiul românesc și balcanic, iar în 2017 UNESCO a recunoscut practicile culturale legate de 1 martie ca patrimoniu imaterial, într-un dosar comun cu Bulgaria, Republica Moldova și Macedonia de Nord.
Ce înseamnă culorile șnurului?
Albul și roșul stau împreună în aproape toate variantele. Roșul este asociat cu viața, cu sângele, cu iubirea și cu energia primăverii. Albul simbolizează puritatea, seninul și zăpada care se retrage. Împletite, cele două culori exprimă trecerea dintre iarnă și primăvară, adică un fel de echilibru între ce se încheie și ce începe.
Mulți oameni cred că șnurul are și o funcție de apărare: se spunea că cine îl poartă este ferit de boli, de ochiul rău și de arșița soarelui din primele zile călduroase. Ideea de protecție a rămas, chiar dacă astăzi mărțișorul e mai mult un gest de atenție decât un amulet.
Care sunt legendele din spatele tradiției?
Nu există o singură poveste. O variantă populară vorbește despre Baba Dochia, o bătrână care urcă la munte cu oile și cu nouă cojoace, pe care le leapădă pe rând pe măsură ce vremea se încălzește, apoi îngheață când vine un ger întârziat. Cele nouă zile de început de martie, numite „zilele babelor”, se leagă de acest mit. A doua variantă povestește cum soarele, coborât pe pământ sub chip de fată, a fost închis de un zmeu, iar o pasăre a ajutat să fie eliberat; picăturile de sânge de pe zăpadă ar fi dat prima floare, ghiocelul.
Legendele sunt povești, nu documente istorice, și ar fi greșit să le luăm drept fapte. Ele explică totuși de ce simbolurile se repetă: alb, roșu, zăpadă, floare, soare. Mai important decât originea exactă este modul în care obiceiul a continuat generații la rând.
Cum se poartă mărțișorul?
Obiceiul vechi cerea să se poarte la gât sau prins la piept, la vedere, între 1 și 9 sau 12 martie, în funcție de zonă. Odată trecută perioada, șnurul se scotea și se lega de un pom înflorit, de obicei un trandafir, un corn sau un măr. Se credea că, dacă pomul rodește, se împlinesc dorințele celui care l-a legat. Altă tradiție spune că mărțișorul se pune sub o piatră și se verifică a doua zi: dacă sub piatră sunt furnici, anul va fi bogat.
În multe familii, copiii primesc mărțișorul de la părinți, iar fetele și femeile de la colegi și prieteni. Bărbații îl primesc mai rar, dar nu e o regulă fixă, și mulți îl poartă cu plăcere.
Ce simboluri apar pe mărțișoare?
Cu timpul, șnurului i s-au adăugat obiecte mici, fiecare cu sensul ei:
- trifoiul cu patru foi – noroc;
- coșarul – prosperitate și protecție;
- ghiocelul și cocoșul – primăvară și energie;
- potcoava – noroc și forță;
- inimioara – iubire, mai ales în variantele moderne.
Pe vremuri, mărțișorul avea monede de argint sau de aur pe șnur, iar mai târziu s-au folosit mărgele, lemn, ceramică și textile. Astăzi găsești modele din metal, sticlă și mărgele, făcute de meșteri sau în producție de serie. Un mărțișor lucrat manual păstrează adesea o notă personală pe care obiectele industriale nu o au.
De ce contează cum alegi un mărțișor?
Dacă vrei să cumperi unul cu sens, caută mai întâi șnurul: să fie din fire naturale sau din bumbac, bine împletit, nu lipit. Apoi uită-te la obiect și la modul în care e prins, pentru că un pandantiv prea greu va trage șnurul și va cădea. Nu uita că și accesoriile pot fi făcute în ateliere mici, din lut ars, os sau mărgele de sticlă, iar târgurile de meșteri de la începutul lui martie sunt un loc bun de căutat.
Merită să cunoști și alte obiceiuri legate de trecerea anotimpurilor, de pildă cele de toamnă din calendarul agricol și Sânmedru. Calendarul popular are puncte-cheie la fiecare capăt de sezon, iar mărțișorul este versiunea de primăvară.
Cum a ajuns să fie sărbătorit și în afara României?
Obiceiul există în forme apropiate la bulgari, la moldoveni din Republica Moldova, la macedoneni și la albanezi. În Bulgaria se numește „martenița” și se leagă pe încheietura mâinii, apoi se lasă pe un copac sau sub o piatră. Asemănarea arată cât de adânc leagă tradițiile populațiile din Balcani, dincolo de granițe și de limbi.
Doamnele din istoria noastră au avut un rol discret, dar real în păstrarea obiceiurilor; poți citi mai mult în articolul despre cinci românce cu rol important în istorie. De asemenea, mărțișorul este o parte a ceea ce numim patrimoniu imaterial, protejat tocmai prin faptul că oamenii îl continuă.
Dacă vrei să faci singur unul, împletește două fire de bumbac, unul alb și unul roșu, în șnur de zece-douăzeci de centimetri, închide capetele cu un nod și adaugă un mic obiect legat de sensul pe care vrei să-l transmiți. E un gest care durează zece minute și se păstrează mult mai bine în memoria celui care îl primește decât un cadou cumpărat în grabă.
