O ie autentică este o bluză tradițională din pânză de bumbac, in, cânepă sau borangic, croită din dreptunghiuri drepte și împodobită cu broderie pe mâneci, piept și guler. Semnul cel mai sigur al unei ii bune este coerența: motivele, culorile și locul broderiei urmează o logică de zonă, nu sunt presărate la întâmplare. În 2022, UNESCO a înscris arta bluzei tradiționale cu broderie, ia, în lista patrimoniului cultural imaterial, împreună cu Republica Moldova.
Din ce material este făcută o ie adevărată?
Țesătura veche se făcea în casă, din cânepă, in sau bumbac, iar pentru ii de sărbătoare se folosea și borangicul, un fir fin de mătase obținut din gogoașa viermelui. Astăzi mulți meșteri cumpără pânză industrială de calitate, ceea ce nu strică cu nimic, atâta timp cât materialul e natural. Un test simplu: o pânză naturală se șifonează ușor, respiră și are o textură ușor neregulată, pe când poliesterul e prea lucios, alunecos și rece la atingere.
Ține bluza la lumină. Într-o pânză bună de in sau de bumbac vezi o țesătură deasă și uniformă, fără zone transparente sau întinse. Dacă materialul pare subțire ca hârtia de mătase și lipsit de greutate, probabil e un amestec sintetic, potrivit mai degrabă pentru un costum de scenă decât pentru o ie care să dureze decenii.
Cum se vede broderia făcută de mână?
Întoarce ia pe dos. La broderia manuală, firele se văd cusute pe dos aproape la fel de ordonat ca pe față, iar nodurile sunt mici și rare. La broderia mecanică, pe dos apar fire lungi, transparente sau lipite cu adeziv și o textură aspră. Merită să cauți și diferențele mici dintre motive: într-o broderie manuală, două cruciulițe nu sunt niciodată perfect identice, și tocmai asta îi dă căldură.
Cusăturile obișnuite sunt cruciulița, punctul înainte și cusătura pe fire numărate, făcute cu bumbac mercerizat, lână sau mătase. Firul trebuie să fie bine fixat și să nu se destrame la tragere ușoară. Ia merge la mașina de spălat doar dacă meșterul a prespălat tot materialul, de aceea întreabă mereu cum se întreține.
Ce părți ale iei sunt cele mai importante?
Croiala clasică a iei are câteva repere pe care le recunoști repede:
- altița – banda brodată de pe umăr, care coboară spre mânecă și poartă cele mai bogate motive;
- încrețul – pliurile strânse de la gât, ținute de un șnur sau de o bandă îngustă;
- râurile – benzile verticale sau oblice de pe mânecă, care pot fi simple sau încărcate;
- platca – partea din față a bluzei, brodată pe piept, la unele variante;
- mânecile – largi, strânse la încheietură sau terminate cu volan, în funcție de zonă.
Dacă o ie nu are nici altiță, nici încrețuri la gât, ci doar o dantelă lipită pe un tricou, cel mult e inspirată de portul popular, nu o ie propriu-zisă.
De ce contează zona din care vine ia?
Fiecare regiune are propriul fel de a broda. În Muscel și în Oltenia găsești broderii dese, adesea cu fir negru și accente de culoare, în Bucovina predomină tonurile calde și geometria rigidă, iar în Transilvania pânza e adesea albă pe alb, cu accente discrete. Meșterii serioși știu să-ți spună de unde vine modelul și ce înseamnă. Dacă vânzătorul nu poate numi zona sau motivul, ia este probabil o copie fără istorie.
Semnificațiile motivelor variază, dar unele revin des: pomul vieții, soarele, cârligul, spicul și apa. Nu le citi ca pe un cod rigid, fiindcă interpretările diferă de la sat la sat. Mai util e să observi dacă simetria și repetiția sunt respectate, un semn al mâinii deprinse.
Pentru o privire mai largă despre felul în care obiceiurile se transmit, vezi și explicația despre patrimoniul imaterial și protejarea lui.
Cum porți ia fără să pară costum?
Cheia stă în echilibru. Dacă ia are broderie bogată, îmbrac-o simplu: blugi drepți, pantaloni de in sau o fustă lungă de culoare unită. Dacă ia e discretă, albă pe alb, poate sta sub un sacou sau o vestă. Evită să porți deodată ie, opinci, brâu și flori în păr, dacă nu mergi la o sărbătoare tradițională.
Culorile se potrivesc cu cele din broderie: scoate în față una singură, de pildă roșul sau albastrul, și repet-o în accesorii. Bijuteriile stau bine foarte simple, fiindcă ia e deja piesa principală. Ziua iei se marchează pe 24 iunie, iar atunci o vei vedea purtată firesc în orașe, la birou sau la plimbare, ceea ce arată că portul popular intră în garderoba obișnuită.
Pentru un context mai bogat, citește despre satele cu arhitectură tradițională păstrată, unde ia încă se mai face în casă.
Cum speli și păstrezi o ie?
Spală-o manual, în apă călduță, cu detergent blând, fără înălbitori. Nu o freca pe broderie și nu o stoarce cu putere. Usucă-o pe un prosop, la umbră, fiindcă soarele puternic decolorează firele colorate. Calcă ia pe dos, cu un prosop între fier și broderie, ca să nu turtești motivele.
La depozitare, pliaz-o fără să o strângi și pune în ea o pungă cu lavandă sau cedru. Plasticul închis favorizează mucegaiul și petele de umezeală, așa că alege un sac din bumbac sau o cutie de carton fără acid.
Întrebări frecvente
Cât costă, în general, o ie făcută de mână?
Prețul depinde de materialul folosit, de dimensiunea broderiei și de timpul de lucru, care poate ajunge la zeci de ore. De aceea o ie manuală costă, de regulă, mult mai mult decât una industrială, iar diferența se justifică prin muncă.
Pot purta o ie dacă nu sunt din România?
Da. Ia este un obiect cultural deschis, iar purtarea ei cu respect, fără a o transforma în caricatură, este binevenită. Contează să afli ce înseamnă motivele și să cumperi de la meșteri, nu din producție de masă.
Se poate coase o ie acasă, ca începător?
Da, cu un model simplu, pânză de in subțire și fire de bumbac. Începe cu un chenar de cruciulițe pe o bucată de probă, apoi treci la altiță. Primele lucrări vor părea stângace, dar tehnica se prinde în câteva săptămâni de exercițiu.
