Un weekend în Maramureș ajunge ca să vezi trei lucruri esențiale: bisericile de lemn din Valea Izei și din împrejurimi, un sat păstrat în formă tradițională și Cimitirul Vesel de la Săpânța. Dacă îți organizezi bine drumurile, încape și o plimbare pe Mocănița din Valea Vaserului sau un urcuș ușor spre Cascada Cailor, în Munții Rodnei. Cheia este să alegi puține locuri și să le vezi fără grabă.
Distanțele pe hartă păcălesc. Drumurile maramureșene sunt înguste, cu multe localități și cu tractoare, căruțe sau turme care îți taie calea, așa că o oră de mers pe hartă se transformă ușor în două. Cine încearcă să bifeze opt biserici într-o zi le vede pe fugă și nu își mai amintește niciuna.
Ce biserici de lemn merită văzute întâi?
Opt biserici din Maramureș sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Bârsana, Budești Josani, Desești, Ieud Deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Surdești. Sunt construite din lemn de stejar, cu turnuri înalte și ascuțite, iar interioarele păstrează picturi pe lemn din secolele trecute. Nu e nevoie să le vezi pe toate într-un singur weekend. Două sau trei, alese din zone apropiate, oferă o imagine bună.
- Surdești are unul dintre cele mai înalte turnuri de biserică de lemn din Europa, cu o siluetă care se vede de departe;
- Ieud Deal este biserica așezată pe deal, cu o curte liniștită și un loc bun pentru fotografii dimineața;
- Bârsana face parte dintr-un complex mănăstiresc nou, dar în apropiere se păstrează și biserica veche din lemn;
- Budești Josani are fresce expresive, iar curtea ei e adesea mai puțin aglomerată.
Bisericile sunt locuri de cult, nu simple obiective de bifat. Intrarea cere ținută decentă, pantaloni sau fustă sub genunchi pentru ambele sexe, umeri acoperiți, voce coborâtă. De multe ori cheia stă la o gospodină din vecinătate, iar un bilet mic de intrare sau o donație simbolică ajută comunitatea să întrețină clădirea.
Cum îți împarți cele două zile?
Un plan realist pornește din Sighetu Marmației sau din Baia Mare, depinde de unde ajungi. În prima zi poți lega Valea Izei cu satele Ieud, Bârsana și Săliștea de Sus, iar seara te oprești la o pensiune cu masă gătită în gospodărie. A doua zi mergi spre Săpânța, apoi spre Sighet, unde Memorialul Victimelor Comunismului este un loc de vizitat cu răbdare, nu în zece minute.
Dacă ai doar un weekend, evită să adaugi și Munții Rodnei sau Vișeu de Sus. Mai bine rămâi cu un itinerar compact și lași restul pentru o a doua vizită. Pentru cine vine cu mașina, e util să faci plinul în orașele mari, pentru că benzinăriile din sate sunt rare și închid devreme.
Ce vezi în afară de biserici?
Gospodăriile maramureșene au porți sculptate din lemn de stejar, cu simboluri precum funia, soarele, pomul vieții. Portul popular se mai poartă la sărbători și duminica, iar meșterii din satele din zonă mai lucrează lemnul, lâna și ceramica. Nu ai nevoie de nicio atracție specială ca să vezi toate acestea, ajunge să mergi încet și să te oprești unde ți se pare interesant. Pentru context, merită parcurs și materialul despre evoluția portului popular, ca să recunoști mai ușor diferențele dintre zone.
Din zona Vișeului pleacă și Mocănița de pe Valea Vaserului, un tren îngust tras de locomotivă cu abur, care urcă prin pădure. Programul variază cu sezonul și cu starea liniei, deci verifică înainte dacă circulă și rezervă din timp, mai ales în weekendurile de vară.
Ce mănânci și unde dormi?
Mâncarea maramureșeană este simplă și consistentă: jumări, cartofi cu brânză, sarmale cu mămăligă, balmoș în zonele de munte, zeamă de fasole, plăcinte cu brânză sau dulceață. Țuica de prune, numită palincă în zonă, se servește la pensiunile de tip gospodărie, de obicei ca semn de bun venit. Pentru mai multe idei despre preparatele locale, vezi gustul autentic al României.
Cazarea la o pensiune din sat oferă ceva ce un hotel din oraș nu poate: conversația cu gazda, informații despre ce se întâmplă în comunitate, uneori și o invitație la hramul satului. Rezervă din timp în perioadele de Paște, Crăciun și în verile aglomerate, pentru că numărul de locuri e mic.
Ce perioadă alegi pentru Maramureș?
Primăvara târzie și începutul toamnei sunt cele mai bune momente pentru un weekend aici: peisajul este verde sau auriu, temperaturile sunt blânde, iar drumurile sunt mai puțin încărcate decât în august. Iarna, zăpada dă satelor un aer de poveste, dar unele drumuri secundare devin dificile, iar programul bisericilor se reduce. Dacă te interesează tradițiile, sărbătorile de Paște și de Crăciun adună comunitatea în port popular, însă tocmai atunci cazarea se ocupă cu mult timp înainte.
Un sfat care schimbă ritmul întregului weekend: lasă o după-amiază goală în program. Maramureșul se vede mai bine când te oprești la poarta unei case, când intri într-un magazin sătesc sau când te așezi pe o bancă în fața unei biserici și privești cum trece ziua. Cele mai bune amintiri vin rar din locurile bifate, ci din conversația cu un bătrân care îți arată cum se face un gard din răzlogi sau cum se coase o cămașă.
