Un bagaj pentru munte bine făcut, la o ieșire de două zile, cântărește de regulă între 7 și 10 kilograme fără apă și are cinci categorii: haine pe straturi, încălțăminte potrivită, hrană și apă, orientare și siguranță, igienă minimă. Tot ce nu se încadrează într-una dintre ele rămâne, de obicei, acasă. Regula pare simplă, dar la prima plecare aproape toată lumea o încalcă, fie cu un rucsac prea greu, fie cu unul prea gol de lucrurile care contează.
Diferența dintre o excursie plăcută și una obositoare se face în prima oră de pregătire, nu pe traseu. Cine a purtat vreodată opt ore un rucsac cu o sticlă de doi litri de suc, trei perechi de pantaloni și o carte groasă știe că fiecare sută de grame se simte după a treia oră de urcuș.
Ce intră obligatoriu în rucsac?
Lista de bază nu se schimbă prea mult de la un masiv la altul, fie că mergi în Bucegi, în Făgăraș sau în Apuseni. Ce se adaptează este cantitatea, în funcție de anotimp și de cât de izolat este traseul.
- o geacă impermeabilă ușoară, chiar dacă prognoza arată senin;
- un strat călduros, de tip fleece sau pulover subțire, pentru pauze și seară;
- un tricou de schimb și o pereche de șosete de rezervă, într-o pungă etanșă;
- o lanternă frontală cu baterii verificate, pentru situația în care coborârea se prelungește;
- o trusă mică de prim ajutor, cu plasturi pentru basici, bandă elastică și medicamentele personale;
- harta traseului, descărcată și offline, plus un powerbank încărcat;
- un fluier și o folie de supraviețuire, care cântăresc împreună sub 100 de grame.
Fluierul și folia par exagerate până în ziua în care ceața coboară peste creastă. Costă puțin, nu ocupă loc și sunt singurele obiecte din listă pe care speri să nu le folosești niciodată.
Cum îmbraci straturile corect?
Sistemul pe trei straturi funcționează în orice anotimp: unul care stă pe piele și duce transpirația spre exterior, unul care păstrează căldura și unul care oprește vântul și ploaia. Bumbacul este cea mai frecventă greșeală, pentru că reține umezeala și rămâne rece pe spate după ce te oprești. Materialele sintetice sau lâna merino se usucă mult mai repede și te țin cald chiar dacă sunt ude.
La munte temperatura scade, în medie, cu aproximativ 0,6 grade la fiecare 100 de metri altitudine, deci între parcare și vârf pot fi 8–10 grade diferență. Dacă porți dimineața un singur strat gros, vei transpira la urcare și vei îngheța la prima pauză. Mai bine pornești ușor îmbrăcat și îți pui straturile când te oprești.
Cum împarți greutatea în rucsac?
Lucrurile grele se pun aproape de spate și la mijlocul înălțimii, nu în fund și nu pe margini. Obiectele de care ai nevoie des, cum ar fi gustarea, telefonul sau cremele de protecție, merg în buzunarele laterale sau în capac. Sacul de dormit, dacă îl ai, ajunge jos, iar geaca de ploaie se ține deasupra, ca să o scoți fără să desfaci tot bagajul.
Un rucsac de 30–40 de litri este suficient pentru un weekend cu cazare la cabană, unde nu cari cort și sac. Reglează curelele pe umeri și cureaua de la șold astfel încât o parte semnificativă din greutate să stea pe șolduri, nu pe umeri. Dacă după o oră ai umerii amorțiți, de cele mai multe ori problema este reglajul, nu greutatea în sine.
Cât mănânci și cât bei pe traseu?
Regula orientativă este de un litru de apă pentru fiecare trei ore de mers, mai mult vara și pe trasee fără izvoare. Verifică din timp dacă pe drum există surse de apă și nu te baza pe ele fără o pastilă de purificare sau un filtru mic. În privința mâncării, alege alimente dense și ușor de mâncat din mers: nuci, fructe uscate, batoane, brânză la pachet, pâine, câțiva cârnăciori afumați. Prânzul gătit la ochi, cu conserve grele, înseamnă kilograme degeaba.
Un detaliu pe care începătorii îl uită este mâncarea sărată. După câteva ore de efort, corpul pierde săruri minerale, iar o gustare sărată ajută mai mult decât o ciocolată. Dacă dormi la cabană, cina o poți lua acolo, dar întreabă înainte dacă mai au mâncare caldă la ora la care vei ajunge.
Ce poți lăsa acasă fără regrete?
Aproape toată lumea cară obiecte care nu se folosesc: prosoape groase, trei perechi de pantofi, haine de oraș pentru seară, cărți, un fier de călcat de călătorie. Pentru două zile ajunge o singură pereche de încălțăminte, cea de munte, plus eventual o pereche de papuci ușori pentru cabană. Parfumul, produsele cosmetice în sticle mari și gadgeturile fără rost se transformă în greutate moartă.
Un bun exercițiu este să îți faci bagajul cu o seară înainte, să îl cântărești și să scoți pe rând trei lucruri la care te-ai putea descurca fără. Mulți constată că rucsacul a slăbit două kilograme fără să renunțe la nimic esențial. Înainte să pleci, citește și cum citești un traseu de munte, pentru că ceea ce porți depinde de ce urmează să întâlnești: izvoare, porțiuni expuse, ore de întuneric.
Pentru plecările de la sfârșitul toamnei, când zilele sunt scurte și vremea se schimbă repede, merită să vezi și farmecul călătoriilor din noiembrie, cu tot ce înseamnă mai puține drumuri aglomerate și mai mult echipament de iarnă.
Un ultim detaliu practic: înainte de plecare, fă un test cu rucsacul încărcat. Poartă-l o oră pe străzile orașului sau pe scările blocului și vezi unde apasă, ce se mișcă și ce ai pus într-un loc greu de ajuns. Ajustările de acasă sunt mult mai ieftine decât cele făcute pe traseu, la 1.800 de metri altitudine, cu mâinile reci și cu vântul în față. Dacă pleci în grup, împărțiți obiectele comune, cum ar fi trusa de prim ajutor, reșoul sau harta, ca să nu care fiecare același lucru de patru ori.
