Sari la conținut

Prima paginăMari Romani

George Emil Palade și Premiul Nobel pentru biologia celulei

George Emil Palade a arătat cum e organizată celula vie și a luat Nobelul în 1974. Află ce a descoperit și de ce contează ribosomii pentru sănătate.

Echipa Amazing Romanians 4 min de citit Mari Romani

Microscop într-un laborator de cercetare, ilustrare pentru biologia celulei și George Emil Palade

George Emil Palade (1912–2008) a fost medicul și biologul de origine română care a arătat, cu ajutorul microscopului electronic, cum e organizată o celulă vie. Pentru aceste cercetări a primit în 1974 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve. Lucrările lui explică, în mare parte, cum își fabrică celulele proteinele.

Cine a fost George Emil Palade?

S-a născut la Iași, în 1912, într-o familie de intelectuali: tatăl era profesor de filosofie. A studiat medicina la București, unde a terminat în 1940, și a predat o vreme anatomie. În 1946 a plecat în Statele Unite și a ajuns la Institutul Rockefeller din New York, unde a lucrat alături de Albert Claude, pionier al metodelor de separare a componentelor celulei. A devenit cetățean american în 1952, iar mai târziu a predat la Yale și la Universitatea California din San Diego. A murit în 2008, în California.

Alegerea Statelor Unite nu a fost întâmplătoare. După război, laboratoarele americane aveau microscoape electronice, finanțare stabilă și un mediu în care tinerii cercetători puteau lucra în echipă. Palade a profitat de aceste condiții și a rămas decenii întregi în cercetare, publicând articole care au devenit repere pentru biologia celulară și pentru manualele studenților la medicină.

În formarea lui a contat mult mediul în care a crescut: casă cu cărți, școală bună și mulți profesori exigenți. Oamenii de știință de această talie nu apar din senin, iar povestea lui seamănă cu a altor români care au schimbat un domeniu întreg, ca Grigore Antipa în muzeologia biologică.

Ce a descoperit mai exact?

Până la mijlocul secolului XX, interiorul celulei era aproape o cutie neagră: microscopul obișnuit arăta nucleul și câteva structuri mari, dar nu detaliile. Microscopul electronic, care folosește fascicule de electroni în loc de lumină, mărește de zeci de mii de ori. Palade a perfecționat pregătirea probelor, cu felii extrem de subțiri de țesut, și a început să descrie organitele celulei. Contribuțiile lui principale se pot rezuma astfel:

Structură Rol în celulă Ce a arătat Palade
Ribosomii Fabrică proteine A identificat granulele mici, atașate pe reticul, unde se asamblează proteinele
Reticulul endoplasmatic Rețea de membrane, transport A descris legătura dintre structură și sinteza proteinelor
Mitocondriile Produc energia celulei A detaliat structura membranelor interne, numite creste
Calea secreției Trimite proteine în afara celulei A urmărit drumul unei proteine de la fabricare până la eliberare

Granulele mici pe care le-a observat prima oară au fost numite, o vreme, granulele Palade, iar mai târziu ribosomi. Lucrând cu celulele pancreasului, care produc enzime digestive, el și colaboratorii lui au urmărit drumul unei proteine: se formează pe ribosomi, intră în rețeaua de membrane, ajunge în aparatul Golgi și iese din celulă în mici vezicule.

De ce contează ribosomii în sănătatea de zi cu zi?

Aproape tot ce face corpul tău se bazează pe proteine: enzimele care digeră mâncarea, anticorpii, hemoglobina, insulina. Ele se fabrică în ribosomi, după planul din gene. Când acest mecanism funcționează prost, apar boli. De asemenea, multe antibiotice acționează pe ribosomii bacteriilor, care diferă de ai celulelor umane, și blochează producția de proteine a microbului fără să afecteze organismul gazdă.

Nu poți repara ce n-ai văzut, iar Palade a făcut ca structura celulei să fie văzută. Cercetările de mai târziu despre boli genetice, cancer sau medicamente țintite se sprijină pe harta pe care o desenase el. În același fel, înțelegerea minții și a organismului, de la ideile lui Ștefan Odobleja despre sisteme până la biologia celulară, pornește de la același impuls: cum funcționează un întreg alcătuit din multe părți.

Cum a ajuns la Nobel?

În 1974, Comitetul Nobel a distins trei cercetători pentru descoperiri privind organizarea structurală și funcțională a celulei. Claude a pus bazele separării componentelor celulare, de Duve a descris lizozomii și peroxizomii, iar Palade a adus detaliul structural cu ajutorul microscopului electronic. Cele trei contribuții se completează. Palade a primit ulterior și Medalia Națională pentru Știință a Statelor Unite.

Lecția lui este una de metodă: cercetarea de bază, adică înțelegerea felului în care funcționează lucrurile fără un scop practic imediat, dă pe termen lung cele mai multe aplicații. Pentru ritmul în care se schimbă azi tehnologia, merită să citești și realizările românilor din tehnologie.

Pentru un elev sau un student, povestea lui Palade arată cum se citește un rezultat științific: nu ca pe o frază celebră, ci ca pe un lanț de observații. Fiecare imagine la microscopul electronic a trebuit interpretată cu grijă, comparată cu alte probe și verificată prin experimente biochimice. Aceasta e și diferența dintre o fotografie frumoasă și o descoperire: o descoperire poate fi repetată de altcineva, în alt laborator.

Întrebări frecvente

Ce sunt organitele celulare?

Sunt structurile din interiorul celulei care îndeplinesc funcții precise, cum ar fi nucleul, mitocondriile, ribosomii sau aparatul Golgi. Funcționează ca organele unui corp mic.

Cu ce se deosebește microscopul electronic de cel obișnuit?

Microscopul obișnuit folosește lumină, iar cel electronic folosește electroni. Din acest motiv poate distinge detalii mult mai fine, de ordinul nanometrilor, dar probele trebuie pregătite special și nu pot fi vii.

Cine a primit Nobelul din 1974 împreună cu Palade?

Albert Claude și Christian de Duve. Cei trei au fost premiați pentru descoperiri legate de organizarea și funcționarea celulei.

Dăruiește povestea Facebook WhatsApp E-mail

Din arhivă

Citește și