Prima paginăTraditii si obiceiuri
Tăierea porcului de Ignat: obiceiul din 20 decembrie
Tăierea porcului de Ignat, pe 20 decembrie: cum se desfășoară obiceiul, ce preparate rezultă și ce reguli de siguranță trebuie respectate.
Echipa Amazing Romanians 4 min de citit Traditii si obiceiuri

Tăierea porcului de Ignat este obiceiul prin care, pe 20 decembrie, familiile din sate sacrifică porcul crescut peste an și pregătesc carnea și mezelurile pentru Crăciun. Data vine din calendarul ortodox, care îl cinstește în această zi pe Sfântul Ignatie Teoforul, iar tradiția s-a păstrat în mii de gospodării, chiar dacă regulile sanitare au schimbat modul în care se desfășoară.
De ce pe 20 decembrie?
În lumea satului vechi, porcul era o investiție pentru toată iarna. Se creștea cu grijă, se hrănea cu porumb, tărâțe și resturi din gospodărie, iar când venea frigul, carnea se putea păstra mai ușor, fără frigider. Ignatul pica la momentul potrivit, cu o săptămână-două înainte de Crăciun: era destul de frig ca mezelurile să se păstreze, dar destul de devreme ca să rămână timp pentru preparate.
Tradiția spunea că porcul se taie dimineața, înainte de răsărit, pentru ca să nu se vadă soarele pe sânge. Era o regulă, nu o rețetă: cel puțin în felul în care o povestesc bătrânii, ea marca un moment de rit, nu doar un gest practic. Fiecare gospodar avea rânduiala lui, dar în mare, ziua se desfășura la fel în toate satele.
Cum se desfășoară ziua, pas cu pas?
- Dimineața devreme, vecinii și rudele se adună în curte. Fiecare are rolul lui: unul se ocupă de foc, altul de cuțite, altul de găleți.
- Porcul este sacrificat de un om priceput. Azi, legislația cere ca animalul să fie amețit sau făcut inconștient înainte de sacrificare, ca să sufere cât mai puțin.
- Se pârlește pielea cu paie sau cu o lampă de gaz, apoi se spală și se răzuiește cu cuțitul.
- Porcul se desface: slănina, șunca, ceafa, carnea pentru cârnați, picioarele pentru răcitură, organele pentru tobă și lebăr.
- Se pregătește primul prânz de tăiere, cu fripturi proaspete, ficat, slănină, ceapă, țuică fiartă și pâine caldă.
Munca durează toată ziua și cere mâini multe. De aceea, în sat, „tăiatul porcului” era și un prilej de întrajutorare: cei care ajutau primeau, pe seară, o bucată de carne și un pahar de vin sau țuică, iar vecinii care nu veneau erau poftiți la masă.
Seara, când munca se termina, gazda scotea prima friptură din carnea proaspătă și o împărțea cu toți cei de față. În multe sate, această masă se numea „pomana porcului” și era un semn de recunoștință pentru ajutorul primit. Copiii primeau câte o bucată de slănină friptă sau o vezică umflată, cu care se jucau în curte, iar bătrânii povesteau întâmplări din alte ierni. Astfel, ziua de muncă grea se încheia ca o sărbătoare mică a întregii uliți.
Ce preparate rezultă din porc?
Gospodinele tradiționale foloseau aproape tot ce oferea animalul. Cele mai cunoscute preparate sunt:
- cârnații, din carne tocată, condimentată cu sare, piper, usturoi și boia, umpluți în maț subțire și afumați;
- caltaboșii și sângeretele, preparate din organe, orez sau pâine și sânge;
- toba, din carne și piele fiartă, umplută în stomacul porcului;
- piftia (răcitura), din picioare, urechi și coadă, fiartă lung, cu usturoi și lăsată să se întărească;
- jumările, obținute din prăjirea slăninii, și untura, păstrată în oale de lut sau de metal;
- slănina și șunca, sărate sau afumate pentru luni de zile.
Gustul acestor mezeluri depinde de rețeta casei și de afumare. Fiecare familie are propria proporție de sare, de usturoi și de boia, iar secretul se transmite, adesea, doar prin gesturi, nu prin cantități scrise. Dacă te interesează cum sunt înțelese azi preparatele tradiționale și ce greșeli se fac când sunt gătite, merită citit materialul despre gastronomia românească.
Ce reguli de siguranță trebuie respectate?
Sacrificarea acasă nu mai este un gest complet liber. Carnea de porc poate transmite trichineloza, o boală provocată de un parazit, motiv pentru care fiecare animal trebuie examinat de un medic veterinar înainte ca mezelurile să fie consumate. Examenul se face dintr-o probă de carne și nu poate fi înlocuit de aspectul cărnii.
La acestea se adaugă câteva reguli practice:
- respectă normele locale privind sacrificarea animalelor în gospodărie, care pot diferi de la un an la altul;
- folosește unelte curate și spală-le cu apă fierbinte între operații;
- păstrează carnea la rece, imediat după tranșare;
- nu consuma carne crudă sau insuficient preparată termic, mai ales slănina sau cârnații neafumați.
Pentru detalii actuale, întreabă la medicul veterinar de circumscripție sau la primărie. Regulile se pot schimba, iar respectarea lor protejează familia și vecinii.
Cum se vede obiceiul astăzi?
La oraș, Ignatul înseamnă mai ales un weekend în care oamenii merg la bunici sau la ferme și iau carne proaspătă, mezeluri afumate, pateuri și piftie. Mulți se întorc cu vase pline de bucate de casă, de parcă ar duce în oraș o bucată din sat. Alții merg în pensiuni din zone rurale, unde organizatorii prezintă turiștilor ritualul și îi invită la masă. Un loc unde ospitalitatea românească se simte natural, cum este Hanul Vatra din Costești, rămâne un bun exemplu de masă tradițională.
Chiar dacă numărul gospodăriilor care cresc porci a scăzut, ziua de Ignat rămâne o oportunitate de a păstra gesturile dintr-o lume în care nimic nu se arunca și fiecare membru al familiei avea o sarcină. Pentru mulți, ceea ce contează cel mai mult nu este nici gustul cârnaților, nici cantitatea de carne, ci masa de seară, când copiii, părinții și bătrânii stau împreună și povestesc.
Din arhivă
- Exploratorul Julius Popper și aventurile sale în Țara de FocRecomandari
- Secretele inventatorului Aurel Vlaicu și designul avioanelor moderneRecomandari
- Revoluția lui Spiru Haret: Transformarea educației în RomâniaRecomandari
- Legendele Olimpice: Top sportivi români ai istorieiRecomandari
- Cum a ajuns gimnastica românească un reper mondialSport romanesc


