Marea Unire din 1918 nu a fost un singur eveniment, ci o succesiune de trei hotărâri luate în câteva luni de reprezentanții Basarabiei, ai Bucovinei și ai Transilvaniei, care au cerut alipirea la Regatul României. Ziua de 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia, este cea care încheie șirul și de aceea a rămas data simbolică a Unirii.
Ca să înțelegi de ce s-a întâmplat așa, trebuie să te uiți la contextul de la sfârșitul Primului Război Mondial: imperiile care stăpâneau provinciile românești, Rusia țaristă și Austro-Ungaria, se destrămau, iar principiul autodeterminării popoarelor devenise argument politic în discuțiile internaționale.
Ce s-a întâmplat înainte de 1918?
Până la finalul războiului, românii trăiau în mai multe state. Regatul României cuprindea Muntenia, Oltenia, Moldova și Dobrogea. Transilvania și Banatul erau în partea ungară a Austro-Ungariei, Bucovina ținea de partea austriacă, iar Basarabia, luată din Moldova în 1812, aparținea Imperiului Rus.
Ideea unității nu apăruse peste noapte. Ea fusese întreținută de generația pașoptistă, de Unirea Principatelor din 1859, despre care poți citi în materialul despre dubla alegere a lui Cuza, și de o presă și o școală care vorbeau aceeași limbă de pe ambele versante ale Carpaților. Despre acest rol al ziarelor găsești detalii în articolul despre presa culturală și identitatea națională.
Cum s-a produs unirea fiecărei provincii?
Fiecare provincie a decis printr-un organism propriu, în condiții diferite. Tabelul de mai jos arată succesiunea celor trei momente.
| Provincia | Data | Cine a hotărât |
|---|---|---|
| Basarabia | 27 martie 1918 (9 aprilie pe stil nou) | Sfatul Țării, adunarea aleasă la Chișinău |
| Bucovina | 28 noiembrie 1918 (stil nou) | Congresul General al Bucovinei, la Cernăuți |
| Transilvania | 1 decembrie 1918 | Adunarea Națională de la Alba Iulia |
Observă că datele sunt date uneori pe stil vechi, uneori pe stil nou. Rusia a folosit calendarul iulian până în 1918, iar România l-a abandonat abia în 1919, așa că izvoarele din Basarabia sună diferit de cele din Transilvania.
Basarabia, prima care a votat
După revoluția din Rusia, Basarabia și-a proclamat mai întâi autonomia, apoi independența ca Republică Democratică Moldovenească. În condițiile haosului din regiune și ale presiunii trupelor străine, Sfatul Țării a votat unirea cu România, cu anumite condiții de autonomie, la care Sfatul Țării a renunțat printr-un vot ulterior, la sfârșitul anului 1918.
Bucovina și decizia de la Cernăuți
În Bucovina, un Consiliu Național s-a format odată cu prăbușirea administrației austriece. Congresul General, la care au luat parte reprezentanți ai românilor, dar și ai altor comunități, a votat unirea necondiționată cu România. Trupele române au intrat în Cernăuți la începutul lui noiembrie 1918, în contextul în care ucrainenii își revendicau și ei zona.
Ce s-a hotărât la Alba Iulia?
Adunarea Națională a adunat 1228 de delegați aleși din toate zonele locuite de români, la care s-au adăugat zeci de mii de oameni veniți din sate și din orașe. Declarația de unire a fost citită de Vasile Goldiș, iar rezoluția cerea unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească cu România. Textul prevedea și principii pentru viitorul stat: egalitate pentru toate naționalitățile, libertate religioasă, vot universal, reformă agrară.
Hotărârea nu avea încă efect juridic prin ea însăși. Ea a fost urmată de o administrație provizorie, Consiliul Dirigent, și de un decret regal de recunoaștere a unirii, emis de regele Ferdinand la scurt timp după aceea. Pentru ca granițele să fie recunoscute și de alte state, a mai fost nevoie de tratatele de pace de la Paris.
Cum a fost recunoscută Unirea pe plan internațional?
Recunoașterea a venit prin mai multe tratate încheiate după război. Bucovina a fost recunoscută prin tratatul de la Saint-Germain, semnat în 1919 cu Austria. Transilvania, Banatul și Crișana au fost confirmate prin tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, încheiat cu Ungaria. Pentru Basarabia, tratatul de la Paris din 1920 a recunoscut unirea, deși Rusia sovietică nu l-a acceptat niciodată.
- România Mare a avut o suprafață de circa 295.000 de kilometri pătrați, aproape dublă față de cea dinainte de război.
- În noul stat trăiau mai multe naționalități, ceea ce a obligat administrația să regleze relații noi între comunități.
- Încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria ca suverani ai tuturor românilor a avut loc la Alba Iulia, în octombrie 1922.
Ce greșeli apar când se vorbește despre 1918?
Cea mai frecventă confuzie este să crezi că totul s-a petrecut într-o singură zi. Alta este să atribui meritul unui singur om: unirea a fost rezultatul eforturilor unor politicieni, diplomați, ofițeri și oameni de rând, atât din Regat, cât și din provinciile alipite. Mai apare și ideea că toate hotărârile au fost fără opoziție. În realitate, au existat discuții intense, temeri legate de autonomie și poziții diferite între partide.
Merită să citești și surse directe: procesele-verbale ale adunărilor, memoriile participanților, presa vremii. Ele arată cât de neclar părea viitorul pentru cei care votau.
Întrebări frecvente
De ce se sărbătorește Ziua Națională pe 1 decembrie?
Pentru că Adunarea de la Alba Iulia a încheiat șirul unirilor din 1918 și a legat România de Transilvania. Data a fost aleasă ca Zi Națională după 1990, înlocuind sărbătoarea de 10 mai din perioada monarhiei.
Au votat toți locuitorii Transilvaniei la Alba Iulia?
Nu. Au votat cei 1228 de delegați aleși, în timp ce restul participanților au asistat și au susținut hotărârea. Alte comunități, precum cea săsească, și-au exprimat aderarea prin hotărâri proprii, la câteva săptămâni distanță.
Care a fost rolul regelui Ferdinand?
Ferdinand a semnat decretele care recunoșteau unirile și a fost încoronat ca rege al României Mari. Hotărârile politice și diplomatice au fost luate însă împreună cu guvernul și cu reprezentanții provinciilor.
